Mai exista romantism? Am pornit de la niste mesaje de dragoste frumusele. Mi-am dat seama ca niciodata nu am fost un romantic…

“Te voi iubi si atunci cand marile vor seca… Te voi iubi si atunci cand stancile se vor topi… Te voi iubi si atunci cand scurs nisipul vietii va fi!

Dragostea inseamna sa respiri, sa speri, sa ierti, sa iubesti.
Dragostea e lucrul acela intangibil care ne face multumiti cu ceea ce avem si nemultumiti de ceea ce sintem.
Daca pe fiecare fulg de nea ar fi scris te iubesc, si este ceea ce simt pentru tine, ar trebui sa te uiti afara sa vezi ca a inceput sa ninga…
Dragostea este fara indoiala o intoxicatie a simturilor. In special a mintii, judecatii si nu in ultimul rand a luciditatii…

M-am uitat in portofel si era gol, m-am uitat in buzunar si am gasit doar cateva monede, m-am uitat in inima si te-am gasit pe tine. Abia atunci am realizat cat de bogat sint!
As vrea sa cred, sa pot visa, sa te aduc de partea mea. As vrea ca timpul sa-l opresc sa-ti spun de fapt cat Te iubesc.
Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut. Daca exista un sens al vietii… atunci EA este sensul, daca nu… EA ar trebui sa fie…
Am scris pe cerul albastru, dar norii mi-au sters cuvintele. Am scris pe tarmul marii, dar valurile mi-au sters cuvintele. Am scris pe pamantul din gradina mea, dar vantul mi-a spulberat cuvintele. Am scris pe inima mea, si nimeni si nimic nu-mi va putea sterge cuvintele!”